My dragon fly….

     Dedic acest articol unui lucru care imi place foarte mult si poate acesta a fost motivul pentru care am intarziat atat de mult in a-l publica, fiindca atunci cand tii foarte mult la cineva sau la ceva vrei ca totul sa iasa perfect…pot spune ca m-am cam schimbat in ultima vreme, insa acest lucru a ramas constant…IMI PLAC LIBELULELE!!!:)

     Hmmm….poate esti mirat sau te gandesti ca e o copilarie, dar sincer, putin imi pasa, fiindca orice ar spune oricine, nu poate sa mi schimbe parerea…(sau cel putin asa cred deocamdata).
     Pentru mine, libelula nu mai este doar o simpla insecta, este un adevarat simbol..fiindca, (poate nu-ti va veni sa crezi), a ramas neschimbata de acum 250 de milioane de ani..

     In limba engleza”dragonfly”=libelula….

     Dinozaurii au disparut, la fel si uriasele plante ce umpleau atunci pamantul, dar aceasta mica insecta a supravietuit frigului, intregii ere glaciare, si-a depasit conditia…pur si simplu si-a facut singura destinul….

     Chiar acum de curand o anumita profesoara ne-a spus ca nu putem sa ne opunem sortii noastre, iar daca vom crede aceasta suntem chiar “PROSTUTZI,(CA SA NU ZIC ALTFEL)”
     Cand am auzit-o pe moment m-am infuriat, insa mai apoi, judecand mai bine lucrurile am simtit un alt sentiment : mila, pentru ea si pentru persoanele asemeni ei, care nu vor sa lupte pentru telul lor, se lasa prada deznadejdii, consolandu-se ca…”ASA A FOST SA FIE…”
     Noi nu am mai fi astazi acum, aici, in fata calculatorului, daca stramosii nostrii s-ar fi multumit cu putin, s-ar fi multumit sa traiasca in pesteri si asa am fi fost si azi….

     Dar sa revenim la ale noastre…facand aceasta mica paranteza sper ca ai inteles mai bine de ce admir libelulele…caci, dupa cum vezi, acea mica insecta, a refuzat sa-si accepte soarta, a refuzat sa moara si a pastrat vie licarirea vietii, in timp ce toti ceilalti au renuntat la lupta…
     A rezistat destoinica , aducandu-ne astazi pe aripile sale anii nesfarsiti de a lungul carora a refuzat sa se conformeze, a refuzat sa moara…
si totusi, o privesti…este gratioasa, supla, gingasa…intr-un cuvant SuPeRbA —–are o fumusete epocala, si mi se pare uneori ca aripile sale sunt tesute din fir de vise, iar trupul ei subtire este un flaut in care obisnuiau sa sufle demult ingerii…desi pare atant de cunoscuta are un aer misterios ce-o inconjoara mereu…

      Stii ceva despre ea…???mai nimic nu-i asa….

     Iti vine sa crezi ca traieste numai 2-3 saptamani in forma pe care o cunoastem noi?restul vietii si-l petrece sub perdeaua de apa a lacurilor…iese la suprafata insa in toata splendoarea sa, aratandu-se atunci lumii intreaga, gata sa si ia zborul spre etenitate….
     Insa dupa ce si a implinit datoria, ascunzandu si micile oua in trestii mladiatice, se stinge din viata, moare, dar este inca invingatoare fiindca se naste iar si iar prin copii sai…nepoti, stranepoti, stra-stra-nepoti si asa mai departe….
     De multe ori doresc sa fiu asemeni lor, sa gasesc mereu puterea de a depasi obstacolele vietii si de a trece de limitele pe care eu mi le-am pus…

Zboara sus, tot mai sus,

Pe-ale tale aripi ada

Clipele care-au apus

Amintiri de vara calda…

Asculta acum aceasta melodie, gandeste’te putin la tine si cei din jurul tau…zambeste-le, fii LIBE(R)lula, in felul tau…;)