Retrospectiva

         

Dupa cum vezi a venit iarna…si vacanta aproape ca s’a terminat, stiu ca incepe scoala…cu toti prietenii care au fost plecati si care au castigat puncte prin absenta, dar si cu toti nesuferitii care te calca constant pe nervi…. totusi imi pare bine,  nu vreau sa dureze vacanta la nesfarsit, ca altadata, fiindca mi’ar fi greu fara voi(shandy, doria, aida, julie, andryy, clau….si altii)…nu stiu cum, colorati zilele mohorate de la scoala si le faceti de’a dreptul stralucitoare….si pt asta ms de 10000000…00 de ori

         Anul nou se apropie si in curand vom fi mai batrani cu un an, vom sti ca am facut un an in plus umbra pamantului degeaba, sau vom sti ce am gresit si o vom lua de la inceput anul care vine….

          De aceea imi place revelionul…iti da ocazia unui nou inceput in fiecare an, te lasa sa speri si iti da putere sa crezi ca anul ce va urma va fi mai bun , mai frumos si plin de provocari la tot pasul…desi, revelionul acesta mi’a dat o groaza de dureri de cap….si nervi…pana la urma am scos’o la capat…

          Daca la inceputul vacantei eram nerabdatoare sa plec la verii mei si sa’mi petrec sarbatorile acolo, unde in fiecare minut se intampla cate ceva sau sa ma duc in moldova, la bunici…sa merg cu ursu si sa ma prostesc alaturi de cei mai nebuni oameni din lume sau sa ma duc la baraj cu sania….am ramas  acum, la sfarsit, cum se spune : cu curu’n balta…matusa mea a cazut de pe o scara si si’a rupt soldu asa k mersul la sky este deja o gluma, proasta ce’i drept, dar proasta, iar la bunici deja au venit niste stupizi de oaspeti, invitati mai cu jumate de gura, care cred ca mersul la cabana la noi este gratis….chiar e gratis, dar totusi…

         Hmmm, asa se face ca, am ajuns, cu 2 zile inainte de anul nou  sa ma intreb “ce faci mai maria, unde faci revelionu?” grea intrebare nuh?si mai greu e raspunsul, crede’ma fiindca acum toti au plecat pe la ale lor sau deja si’au facut planuri, care desigur nu ma includ si pe mine….asadar, revelionul, o sa il fac acasa, cu familia…un adevarat deliciu….dar sa revenim…am stat acasa toooooooata vacanta si totusi acum nu’mi pare rau…

          Am avut ocazia sa merg la patinoar de mai multe ori si acum pot sa ma laud in gura mare ca pot sa stau pe patine si chiar sa dau cateva ture fara sa lovesc sau sa ca pe cineva…dar pentru asta a fost nevoie de rabdare multa din partea lui Shandy, care m’a incurajat sa nu’mi fie frica, de alexandra, care m’a ajutat sa’mi tin echilibrul si chiar si de doria, pe care am invatat’o chiar eu sa faca primii pasi pe patine.

         Stiu, suna ca un fel de discurs pentru castigarea nu-stiu-carui-premiu, dar distractia(care este rezultatul faptului ca te bucuri de viata) si vanataile(care sunt dovada ca intr’adevar ti’ai dat silinta, dar ca se putea mai bine)  se compara cu un fel de premii nu?- – - -apropo- – - – mersi fiindca ma premiati asa des!!!

       

          Si inafara de genunchii, fundul sau mainile pline de vanatai care se fac mai negre pe zi ce trece,  la patinoar am dobandit o lectie importanta: Niciodata nu spune stop! ci mai bine CE MA FAC?!?…se aplica atunci cand mergi prea repede si te gandesti ca vei cadea, sau cand lovesti pe’unu mic…surprinzator regula functioneaza si innafara patinoarului, fiindca nu trebuie sa lasi frica sa te scoata niciodata din joc…

          Asadar, daca ma gandesc mai bine…nu e chiar asa de rau acasa nu?

         Oricum, iti doresc tie, daca mi-ai citit articolul de sfarsit de an: bucurie, sanatate, noroc, numai momente de neuitat alaturi de cei dragi si nu in ultimul rand sa nu te plictisesti citindu-mi blogul!

          La multi ani, 2009, pazea ca venim!!!